Au pays de la Magie – În țara Magiei

Primavara devreme așez lângă geam semințe pentru păsări de aer flămânde stau la rând multe vin se rotesc rup un v cele verzi spre sfârșit cu privirea lipită de ele rămân Așa m-am împrietenit cu apele copacii înălțimile mă știu de la ultimul zbor înfășat în silfide m-am trezit drept pe muntele Java Ruga magului m-a găsit neclintit într-o boabă de rouă macul roșu răzbea răbdător printre volburi La amiază pleca după apă peste vaduri poteci neștiut în privirile lui pășeam pe treptele zilei câte două o dată spre mare Lângă țărm slăbea cingătoarea pe vârfuri valsa ușor șchiopătând sub tălpile-i goale respiram îndelung ca oceanul Deseori între flux și reflux lăcrima în nuanțe de lapis lazuli sorbeam cu nesaț șoapta apei adânci ca un prunc pieptul mamei ocrotit de Avraam așteptam răsăritul Bat la geam păsări verzi primăvara să-mi închipuie zborul vor la schimb doar semințe de liniștea mea